De garda printre exploziile bombelor – Povestea surorii medicale care a supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial

A implinit 95 de primaveri, mai mult decat ar fi sperat vreodata. Fevronia Breahna a supravietuit celui de-Al Doilea Razboi Mondial si nu de putine ori a dat nas in nas cu mirosul mortii. Dupa ce a scapat de focul armelor, primind si medalia care i-a rasplatit trauma prin care a trecut, cea de veteran de razboi, maicuta cu aproape un veac de existenta a slujit la capataiul bolnavilor. A fost sora medicala la Spitalul Brancovenesc, care a fost demolat in 1984. Si le-a vazut pe toate, a luptat cu toate: boli, dureri, oameni chinuiti. De chinul ei nu s-a ingrijit, a dus o boala pe picioare.

Pe fosta asistenta medicala, cel de-al Doilea Razboi Mondial a prins-o de garda, la spital. Amintirile sunt foarte vii pentru ea, privirea i se pierde in zare si parca retraieste teroarea: „Nu aveam timp sa ne gandim la ce era afara”, incepe, abrupt, sa povesteasca. „Nu aveam voie sa stam pe scaun cand eram de garda. Cinci minute nu am stat jos! Iar o colega a fost prinsa ca a stat jos… De medicul Oprica. Iar cand a vazut-o doamna doctor… A tras-o de par, i-a dat si o palma!”, isi aminteste dansa, cu o mimica a fetei ce te duce cu gandul ca scena la care a asistat, atunci, a marcat-o profund.

Nu insistam, iar mamaita ne duce inapoi „pe front”, cu povestea ei: „Veneau raniti si de pe front si din oras, iar pentru ca nu mai erau locuri, s-au pus saltele pe hol si acolo ingrijeam pacientii. Cand ne-au bombardat rusii a trebuit sa ne adapostim intr-un sant aflat in apropierea bisericii Balasa. Bombele cadeau precum stropii de ploaie, iar jumatate din personalul medical al spitalului a fugit din calea terorii! Mie nu mi-a fost teama. Am ramas pentru ca, intr-un fel, ma obisnuisem deja. Toata viata am stat printre bolnavi, stiu ce reprezenta ajutorul meu pentru ei. Daca plecam cu totii, ce se alegea de ei?” spune cu ochii inlacrimati. I-a fost teama, de fapt, ar spune oricine, dar si-a invins-o de dragul semenilor ei, iar asta o face, chiar si acum, sa mai verse niste lacrimi, pe langa multele adunate intr-un secol de viata.

Dragi medici, dragi asistenti / asistente. Noi stim ca nu aveti masti, combinezoane, manusi, aparatura… Stim asta! Stim ca avem un sistem subred. Stim toate astea. Stim ca aveti familii care va asteapta acasa. Noi stim toate acestea.

Ma gandeam aseara daca in loc de combinezoane nu puteti folosi combinezoanele de pescuit care sunt impermeabile si se pot spala usor si refolosi.

Sunt oameni in Brasov care fac masti, nu la fel de perfecte dar la fel de bune. Avem cizme de cauciuc si manusi de latex. Exista in depozite. Avem si cateva echipamente de atac chimic. Le putem folosi pe toate.

Haideti sa gasim solutii impreuna, dar haideti sa nu cedam! Nu va speriati si nu il luati pe NU in brate. Daca voi sunteti primii care cedati in fata fricii, noi ce sanse mai avem?

Demisia nu este o alternativa, insa lupta DA. Putem gasi impreuna echipamente cat de cat potrivite, dar daca voi plecati de pe front, noi cui ramanem?

Nimeni nu are ce ii trebuie, nimeni nu mai gaseste. Suntem o tara mica, cu oameni politici lasi, si de a caror vina NOI murim astazi.

Dupa ce se termina, va trebui sa facem o reforma, poate chiar o revolutie. Dar nu acum, nu astazi.

Ziua de astazi inseamna viata sau moarte. Decizia este in mainile voastre. Stim ca va este frica, asa cum si noua ne este frica.

Acesta este razboiul nostru Mondial. Speranta moare ultima, iar voi sunteti speranta noastra!

In calitate de lucrator medical, esti un multiplicator de forta. Pregatirea si experienta ta sunt de nepretuit trecand in aceasta criza. Deci, vei fi confruntat cu cateva momente foarte dificile. Va trebui sa iti pui nevoile pe primul loc. Vorbesc in mod special despre CPA si siguranta TA.

Daca va infectati, nu numai ca sunteti in afara jocului pentru cateva saptamani, sau chiar ucisi, dar inlocuitorii vostri ar putea fi oameni fara experienta. Colaboratorii ramasi au personal redus acum, este si mai probabil sa greseasca si sa se imbolnaveasca ei insisi. Poate poti salva pacientul, poate nu.

Dar sigur nu poti salva pacientii in saptamanile in care te asezi intr-un pat de spital sau te folosesti de un ventilator. Oamenii vor muri. Nu deveni unul dintre ei! Nu exista nici o urgenta intr-o pandemie! Este posibil sa ai un supravietuitor in camera, tipand la tine pentru a intra, deoarece mama lui se prabuseste. Nu intrati fara CPA! Nu exista nicio urgenta intr-o pandemie!

Este posibil sa aveti o femeie infectata in travaliu. Tipand dupa ajutor. Nu intrati fara CPA! Nu exista nicio urgenta intr-o pandemie!

S-ar putea sa aveti un pacient cu o rana care sangereaza. Nu intrati acolo fara CPA! Nu exista nicio urgenta intr-o pandemie!

Cu toate acestea avem nevoie de voi si de imaginatia voastra. Avem nevoie de ideile voastre si noi suntem obligati moral sa va ajutam cu tot ce putem. Sa cautam solutii si in gaura de sarpe daca este nevoie.

Dar o vom face! Pentru ca stim ca fara voi nu avem nici o sansa, nici macar una!

Nu sunteti singuri, suntem un oras intreg alaturi de voi.

Avem incredere in voi, ca oameni, ca doctori, ca ingeri!

   Va iubim si va imbratisam cu drag!

               Orasul vostru Brasov